joi, 16 august 2012

Oamenii de calitate raman pentru totdeauna...

Am tinut foarte mult sa vad ceremonia de deschidere si incheiere a jocurilor olimpice, dar cum mi se intampla de cativa ani…raman fara timp. Prin urmare in ziua deschiderii eram dupa o saptamana extrem de aglomerata si cand am simtit imbierea patului nu am putut rezista tentatiei si am adormit, iar in ziua incheierii am iesit in oras (eh, asa ajung sa imi aduc aminte de ce pretuiesc internetul), asa ca le-am vazut ulterior desfasurarii lor, respectiv marti seara se incheiau pentru mine jocurile olimpice.

Auzisem deja destule pareri legate de aceste ceremonii, in special despre incheiere, asa ca sentimentul de curiozitate era evident la cote destul de mari si s-a declarat extrem de multumit.

Incheierea a fost o imbinare de voci bune, consacrate, vechi sau noi si un spectacol exceptional de lumini, atingand un apogeu foarte bine definit prin “prezenta reinviata” a lui Freddie Mercury si aparitia, marcata de trecerea timpului, a lui Brian May (solo-ul sau la chitara a fost genial! \m/) si Roger Taylor.

Insa, cel mai mult m-a impresionat reactia publicului in momentul aparitie pe ecran a lui Freddie, cu “trilurile” sale din concertul de pe Stadionul Wembley ’86. Mi s-a parut ca o “pastila a timpului”, ingropata in anul ’86 si deschisa in acel moment, iar o data cu deschiderea ei “showman-ul”, publicul si toata atmosfera de atunci au fost cumva teleportate in prezent.

Totul a parut ca un omagiu oferit din suflet pentru tot ce a insemnat si inseamna (foarte mult si dupa trecerea anilor) trupa Queen si geniul vocal Freddie Mercury.

Dupa ce am admirat tot spectacolul am fost coplesita de un sentiment ciudat de tristete si oarecum de regret…oamenii de calitate raman pentru totdeauna, insa de unii eu nu o sa ma pot bucura niciodata decat sub forma acestor “pastile ale timpului”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu