miercuri, 12 septembrie 2012

...mmmneata!


Suna alarma, intind mana si o aman pentru 5 minute, apoi se repeta actiunea cam de...de cat de mult ma tine somnul legata de pat. Prin urmare alarma este setata cu cel putin jumatate de ora fata de ora efectiva de trezire.

Dupa toata desprinderea asta greoaie de somnul matinal, eu iubesc diminetile. Totul se petrece ca un intreg ritual, cu descantece de mult stiute si repetate cu strictete, iar in cazul in care se sar etape parca nu functionez corect.

Trebuie sa simt cum totul se trezeste, sa vad soarele cum rasare si arunca raze pe jumatatea de bloc din fata ferestrei mele (acum toamna pt ca rasare mai tarziu, nu sunt extrem de matinala :D ), sa aud televizorul de la vecinul din stanga si sa-mi fac un mic rezumat al stirilor pana sa aprind eu propria cutie cu oameni si informatii de cernut, sa-mi potolesc foamea matinala de copil rasfatat (cereale cu lapte pentru ca eu tot mai am de crescut) in timp ce ascult nebunia cotidiana prezentata foarte dramatic si prost pe diferite posturi, culminez de fiecare data prin „a da cu banul” in privinta vremii prezentate de catre „ Busu’ ”.

E ciudat ca toata energia asta matinala se reduce rapid daca nu este intretinuta ulterior psihic sau fizic si somnul isi revendica repede teritoriul pierdut in prima batalie, prin urmare dupa minutele bune petrecute pe drumul spre munca, ajung cu o figura un pic dubioasa si abia scoasa dintre perne la birou.

Buna dimineata si... HAVE A NICE DAY!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu