Stranger

Toti parintii isi invata copii sa nu vorbeasca cu strainii, dar cine ne este cu adevarat strain? Spunem despre oamenii pe care ii intalnim pe strada, din metrou sau diferite locuri ca sunt straini si totusi daca ne-am vazut o singura data asta nu inseamna ca i-am intalnit si nu ne mai sunt straini? Oare nu devin cunoscuti? Presupun ca intreaga situatie este interpretabila, asemeanea tuturor lucrurilor de altfel. Intr-un moment inconstient, ar spune cei mai multi, am acceptat sa vorbesc si sa intalnesc un strain. Nu a fost rau, din contra discutiile au fost interesante, cu toate ca unele principii mi-au fost “daramate” de exemple concrete si in urma lor a trebuit sa construiesc altele. Lucrurile capata noi forme, in urma unei astfel de experiente(comunicare cu un om “strain”, schimb de idei si modalitati de a vedea viata, altceva decat tot ce inseamna obisnuit si cotidian ).